11 mai 2020 - admin
Visul care duce la împăcare – Autor: Adriana Bunescu, clasa a X-a B, Liceul Teoretic “C. Noica”, Sibiu
A fost odată ca niciodată, o familie foarte frumoasă și modestă. În această familie erau doi copii, Andrei, care avea 8 ani și Marius, care avea 10 ani. Andrei era un băiețel foarte drăguț, cu ochișorii albaștri și părul blond, era pasionat de mașinuțe și îi plăceau mult peripețiile. Era o fire dinamică și agitată, pe când fratele lui, Marius, liniștit și înțelegător, cu părul lung și roșcat, cu ochii albaștri, prefera animalele și mereu îl vedeai citind, nerebdător înspre a descoperi lucruri noi.
Cei doi frați se înțelegeau bine, dar de fiecare dată când venea vorba despre împărțirea jucăriilor și ajutor reciproc, se certau și de multe ori ajungeau să nu-și mai vorbească. Într-o zi Marius și-a luat un puzzle și, văzând că Andrei că se juca cu camionul său preferat, nu l-a chemat și pe el să facă împreună puzzle-ul. Dar Andrei a venit repede și, fiind supărat pe fratele lui că nu îl chemase și pe el să se joace, a stricat tot ce făcuse Marius. Certându-se, Andrei a plecat supărat în camera lui și nu a vrut să mai dea ochii cu Marius.
Veni seara și Andrei adormi supărat pe fratele său, chiar dacă vina că s-a ajuns aici era în mare parte a lui. Cu dorința de a fi singur, fără Marius, Andrei a visat că se afla undeva departe, fără nimeni cunoscut. Era un loc ciudat, dar care îl și fascina. Peste tot erau tot felul de bazaconii, pe jos se afla un praf alb, care arăta ca zăpada, dar și când mergea, picioarele i se scufundau în praful acela, la fel ca în zăpada moale și pufoasă. Erau și multe nave spațiale, care, avea el impresia, se îndreaptau spre el.
Când o navă se apropie tot mai tare, Andrei s-a înfricoșat și, în acel moment, își dori foarte mult să fie cineva lângă el. S-a gândit mai întâi la Marius, deoarece știa că acesta era mereu curajos, l-ar ajuta și ar găsi o soluție să treacă peste obstacolele ce le au în cale, chiar dacă în aceea zi se certaseră. Tocmai când să se ciocnească de navă, s-a trezit și speriat, a mers repede la fratele său. Marius l-a liniștit, i-a explicat că totul fusese un vis și l-a ajutat să adoarmă din nou.
Dimineața, când s-a trezit, Andrei a mers direct la fratele său și i-a mulțumit pentru ajutor, pentru că îi fusese alături și și-a cerut scuze pentru felul în care se purtase cu el ziua trecută. Era sigur că visase urât datorită comportării față de Marius, așa că i-a promis fratelui său că va fi mai bun și mai ascultător. Cei doi copii s-au împăcat și au devenit din nou cei mai buni prieteni.
Andrei a învățat că trebuie să fie mai cuminte, să asculte mai mult de Marius, iar Marius a învățat că trebuie să fie mai atent cu Andrei. Iar, ca să fie sigur că Marius îl iartă, pentru că acestuia îi plăcea să citească, după masă au mers în grădină să citească tot felul de povești și poezii. Cei doi au mai învățat că trebuie să fie mereu alături și să împartă totul.