6 mai 2020 - admin
Un oaspete neașteptat – Autor: Bobe Alessandra Gabriela, clasa a V a B, Școala Gimnazială nr. 8 Sibiu
Era o seară liniștită de Decembrie. Era ziua de dinaintea Crăciunului. Toată ziua, cerul gri nu lăsase soarele să privească pământul acoperit de plapuma rece a iernii.
Crivățul aprig se juca prin văzduh cu norii grei de zăpadă, conturându-le forme năstrușnice. Fulgii de nea se roteau amețitor într-o horă argintie, chemându-ne parcă să ne alăturăm lor în acest dans minunat. O plapumă albă și rece acoperise pământul negru.
La noi în casă, forfotă mare. Mama făcea din greu cozonaci, iar eu împreună cu tata și fratele meu împodobeam bradul cu mii de luminițe, cu globuri colorate fel de fel. Deodată se auzi un clinchet de clopoțel și glasuri vesele de copii. Erau colindătorii care veneau an de an cu colindul, pentru a vesti nașterea Mântuitorului.
Se lăsă seara. Luna se ridică elegantă, asemenea unei prințese, peste casele acoperite de zăpadă pufoasă, abia așternută. Cerul era plin de stele luminoase. În casă era liniște. Doar instalația bradului se auzea pe fundal. În timp ce stăteam și mă gândeam la ce oare îmi va aduce Moșul, la ușa camerei se auzise un zgomot. L-am trezit pe frățiorul meu și ne-am îndreptat cu pași repezi spre ușă, bucuroși că în sfârșit aveam să-l vedem pe Moș Crăciun în carne și oase. Dar ce să vezi… când am deschis ușa camerei, am văzut spre surprinderea noastră, un ghemotoc mic, blănos cu niște ochi aurii, asemenea unor licurici strălucitori. Nici urmă de Moș Crăciun. Era un pui de pisică pătruns în casă probabil prin geamul între-deschis pe care mama îl lăsase la bucătărie. Ca niște gazde ospitaliere, eu și fratele meu ne-am gândit că pisicuței îi este foame. Zis și făcut. Tiptil-tiptil, ne-am furișat în bucătărie și am omenit-o pe pisicuță cu o sarma, asta pentru că numai oala cu sarmale ne era la îndemână, pentru a nu face gălăgie. Bucuroasă, pisicuța a mâncat tot. Când credeam că ne puteam retrage în cameră pentru a ne juca în voie, fără a fi prinși de părinți, pisicuța s-a apucat de năzdrăvănii. Din două mișcări, a fost taman în vârful bradului, și …ce să vezi… brăduțul nostru a făcut poc, iar living-ul s-a umplut de globulețe. Părinții noștri, buimaci de somn, au dat năvală peste noi, alunecând peste globuri. Deși la început nu au fost deloc încântați de ce au văzut, după ce le-am povestit cum au stat lucrurile, am râs în hohote cu toții, apoi am ridicat brăduțul, l-am împodobit din nou și… mai mult de atât, am primit permisiunea de a păstra pisicuța, cu condiția de a o dresa.
Nu peste mult timp a venit și Moș Crăciun, de ale cărui cadouri ne-am bucurat cu toții.
Zorii zilei și-au făcut și ei apariția, vraja nopții pierzându-și farmecul. A fost o noapte cu adevărat magică, o noapte de care cu siguranță o să ne aducem aminte cu drag peste ani.