21 aprilie 2020 - admin
Independență cu peripeții – Autor: Claudia Teleşpan, clasa a V-a, Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr” Sibiu
Luca era un băiat vesel şi energic, gata oricând de joacă. Deşi era elev în clasa pregătitoare, îşi dorea foarte mult să iasă singur la joacă, la fel ca şi vecinii săi adolescenți. Încerca mereu să îşi convingă părinții că era destul de mare ca să îşi poarte singur de grijă. Aceştia nu îl lăsau singur pe stradă.
Într-o zi, pe când se juca în fața casei, mama lui intră înăuntru pentru a răspunde la telefon. Văzându-se singur, Luca s-a îndepărtat repede de casă.
În timp ce mergea, se gândea cât de bine era să fie independent. Se simțea mare şi puternic. A traversat strada până în parcul din apropiere şi a luat la rând toate jucăriile: tobogane, leagăne, escalade.
S-a jucat până seara târziu, când a început să i se facă foame. S-a uitat în jur, căutând drumul spre casă. Fiindcă nu a recunoscut drumul, a pornit spre strada principală.
Speriat de umbrele şi sunetele din întuneric s-a aşezat lângă un felinar şi a început să plângă. A realizat că s-a pierdut şi că nu știe cum să se întoarcă singur acasă. Se gândea la părinții săi, la ce bine ar fi acum acasă. În cele din urmă, înfrigurat, flămând şi speriat a pornit mai departe, în căutarea casei.
S-a oprit în fața unui magazin alimentar, s-a uitat cu poftă la prăjiturile din vitrină şi a pornit mai departe. În colțul străzii stătea un polițist. Obosit, speriat, Luca s-a apropiat de el şi a început să plângă. Văzându-i hainele murdare şi ochii roşii, polițistul l-a întrebat:
-Ce faci aici? Unde sunt părinții tăi? Sunt în magazin?
-Eu,… m-am pierdut şi nu ştiu cum să mă întorc acasă, îi explică Luca.
Polițistul l-a luat de mână, l-a liniştit şi l-a condus la secție. Acolo, Luca, a văzut celule şi poze ale unor răufăcători din oraş. Băiatul s-a aşezat pe un scaun şi a aşteptat speriat. După câteva ore polițistul a venit şi l-a anunțat că i-au sosit părinții să-l ia acasă.
Luca era foarte fericit să-şi revadă părinții şi să se întoarcă acasă. Nu i-a plăcut deloc să fie singur pe străzi sau să stea la secție. Părinții l-au îmbrățişat fericiți şi au izbucnit în lacrimi. I-au mulțumit polițistului pentru ajutorul acordat.
De atunci Luca nu mai pleacă singur de acasă şi nu mai încearcă să meargă la joacă neînsoțit.