29 martie 2020 - admin
Ei pot! Și tu poți! – Autor: prof. consilier școlar Corina Mihaela Stan, CJRAE Sibiu
Andy era elev în clasa a VI-a. Avea colegi prietenoși, îndrăgea profesorii și mergea cu drag la școală. Observase el că, de la un timp, temele, proiectele, lucrurile pe care le are de făcut i se par mai dificile. ,,Dificile„ nu pentru că nu ar fi putut să le facă… păreau multe, complexe, îi luau prea mult timp, iar timpul nu îi mai ajungea, minutele și orele pe care le-ar fi petrecut altfel erau tot mai puține.
Într-o seară, îi spuse necăjit mamei:
– Pentru săptămâna viitoare voi avea de citit o carte. Dar cartea are foarte multe pagini! Nu cred că voi reuși…La geografie va trebui să învăț capitalele țărilor europene. Toate. La matematică am o listă cu exerciții pentru pregătirea tezei…. Nu voi avea timp să fac toate astea…E prea mult…
– Vei reuși, dragul meu, știu că vei reuși! zise mama, îmbrățișându-l cu dragoste.
Obosit de aceste gânduri, Andy se puse în pat. Luă o carte, un atlas, frumos copertat, cu carton lucios, pe care începu să îl răsfoiască. Îi plăcea mult să citească în atlasuri frumos ilustrate și să afle lucruri noi, interesante. Atlasul lui era cu animale sălbatice. Multe lucruri interesante din viața lor erau scrise acolo! Dar după scurt timp, Andy adormi.
Un vis frumos se țesea. Andy era în păduricea de lângă casa bunicilor. De multe ori, în vacanțe, cu bunicul mergea prin acea pădurice la cules de ciuperci. Bunicul era cu el. În timp ce bunicul privea atent fiecare ciupercă, Andy fu surprins să vadă pe cărarea îngustă un arici.
– Bunicule, acesta e ariciul din livada noastră! Cum o fi ajuns aici, așa departe de livadă?
– Eu l-am zărit de multe ori prin pădurice. Poate că aici e familia lui, aici sunt prietenii lui….spuse bunicul.
– Bine, dar…mă întreb…cum o fi ajuns așa departe? Are picioare foarte scurte și se mișcă încet. Câte zile i-au trebuit să ajungă aici, în mijlocul pădurii? Și mai trebuie să se și întoarcă în livadă. Acolo știm noi că locuiește de mult timp. Nu?
– Nu cred că timpul e o piedică pentru el. El dorește să își vadă familia și prietenii și precum vezi, reușește, oricât timp i-ar lua. Cu pașii lui mici, în câteva ore, poate în 1-2 zile, el face acest drum și se întâlnește cu cei dragi. Nimic nu îl oprește. Apoi se întoarce în locul liniștit din livada noastră, unde are o mulțime de fructe ce cad din pomi, de mâncat.
– Ce arici grozav! Niciodată nu m-am gândit că ar putea ajunge în pădurice cu piciorușele lui cele mici…niciodată nu m-am gândit cât le trebuie animalelor mici, cu piciorușe mici, să ajungă dintr-un loc în altul. Câți pași!…Cât timp!
– Ei bine…zise bunicul. Să ne întoarcem acum acasă. Azi va trebui să mai curăț câțiva pomi din livadă și timpul trece repede. Să mergem!
– Dar, bunicule, în livada noastră sunt foarte mulți pomi. Vei putea să îi cureți pe toți ? Cum?
– Sigur că da. Am un plan. În fiecare zi voi curăța 3-4 pomi și așa voi reuși să termin toți pomii, până mugurii se vor face văzuți pe crengi. Important este să am grijă să fac asta în fiecare zi. Fiecare pom așteaptă ziua lui.
– Bunicule, ce plan bun! Hai acasă! zise Andy grăbind pasul în urma bunicului.
Dimineața veni cu soarele ei mult așteptat. Era sâmbăta. Mama lui Andy intră ușor pe ușa camerei lui, crezând că acesta mai doarme. Dar avu o surpriză: Andy era la birou, atât de prins în ceea ce făcea, încât nici nu o auzi pe mama intrând.
– Ce faci, Andy? Nu credeam că ești treaz! E sâmbătă. Poți dormi mai mult azi.
– Nu e nevoie, mamă. Am multe lucruri de făcut. Și ca să reușesc să fac tot ce îmi propun, mai întâi trebuie să le organizez. Toate sunt importante pentru mine și toate sunt interesante, așa încât nu trebuie decât să le pun într-o ordine, astfel încât să fie bine și pentru mine și să le pot duce la bun sfârșit la timp. Adică, să fac un plan, mamă! zise Andy , subliniind ceva cu creionul colorat.
– Sunt sigură că vei reuși, dragul meu! spuse mama, ieșind din camera lui Andy.
Am uitat să vă spun: în atlasul lui Andy era prezentată și o barză, care reușește în fiecare an să zboare mii de kilometri ca să se întoarcă la cuibul ei, era și o pasăre cu penaj frumos care reușea să clădească un cuib cu mult mai mare decât ea din mii de fire subțiri de iarbă uscată, era și o veveriță care în fiecare toamnă, an de an, adună în scorbura copacului zeci de ghinde și alte fructe uscate, pe care le duce una câte una cu micile ei lăbuțe, era și o albină care vizitează sute de flori până să își umple piciorușele cu polenul ce-l va pune în faguri…erau câte și mai câte!…
.
Sugestii pentru discuții:
Cum crezi tu că fac cei din poveste ca să ducă la bun sfârșit ceea ce au de făcut? (ariciul, bunicul, barza, păsările, veverița, albina)
Oare cum va face Andy? Cum ar putea fi planul lui?
Ai avut vreodată impresia că nu îți ajunge timpul pentru ceea ce ai de făcut?
În ce activități ai vrea să petreci mai mult timp?
Ce crezi că ai putea să faci tu pentru ca timpul să îți fie suficient pentru ceea ce ai de făcut/ ce dorești să faci?
Te-ar putea ajuta cineva în organizarea timpului tău? Cine? Cum?