31 martie 2020 - admin

Bruno cel curajos – Autor: prof. consilier școlar Mihaela Ionaș, CJRAE Sibiu

Într-o zi frumoasă de toamnă, pe când soarele mângâia copacii arămii, s-a născut în inima pădurii un pui de urs pe nume Bruno. Ursoaica mamă îl îngrijea cu dragoste și răbdare pregătindu-l pentru viață.
Bruno era un ursuleț tare curios, punea o mulțime de întrebări și era interesat de tot ce se întâmpla în jurul său. Astfel, a descoperit pădurea cu frumusețile și bogățiile ei, a cunoscut animalele și păsările care-l înveseleau cu cântecele lor. Cât era ziua de lungă se cățăra în copaci, făcea tumbe și se juca cu ceilalți pui de animale.
Într-o zi, pe când se juca în poieniță cu prietenul său Bursucel, a început deodată o ploaie puternică cu fulgere și tunete. Amândoi au fugit speriați spre casele lor.
– Ce se întâmplă, mami? întrebă Bruno în timp ce inima îi bătea cu putere.
– E o furtună puternică, o să treacă, nu-ți fie frică!
– Ce este frica?
– Frica este ceea ce simți acum în corpul tău, este o emoție la fel ca bucuria, tristețea sau furia.
– Nu-mi place frica, eu vreau să fiu un ursuleț curajos, nu unul fricos.
– Vei fi! Ai răbdare și încredere… la momentul potrivit vei putea merge în Pădurea Curajului. Acolo, îți vei cunoaște și iubi frica, doar așa vei putea fi un urs neînfricat.
Bruno nu a înțeles vorbele mamei, dar gândul i-a rămas la Pădurea Curajului.
Vremea trecea și puiul de urs creștea mare și frumos. Când a împlinit doi anișori, mama îi spuse:
– A sosit timpul să pleci în Pădurea Curajului.
– Ce bine, cât am așteptat! Mă voi întoarce puternic și neînfricat, zise entuziasmat Bruno.
– Drum bun, puiul meu și ține minte tot ce te-am învățat! Am încredere în tine!
Bruno a pornit dis-de- dimineață spre Pădurea Curajului. A mers cale lungă, ore întregi și a intrat în pădure încrezător. După ceva timp, foamea îl copleșise. Atunci văzu murele, fragii și zmeura care îl ademeneau să pătrundă în adâncul pădurii. Se înfruptă pofticios din fructele aromate și dulci, fără să observe că pădurea se îndesise, iar razele soarelui de abia mai pătrundeau printre ramurile copacilor. Atunci se văzu singur și încet teama îl cuprinse. Deodată auzi un zgomot în apropierea lui.
– Hei, cine e acolo? Hai, arată-te!
În fața sa a apărut un iepuraș cafeniu cu ochi mari și urechi lungi.
– Cine ești tu?
– Eu sunt Frica. Sunt o emoție.
– Tu, Frica? Glumești.
– Eu sunt Frica ta, sunt parte din tine.
– Ce dorești de la mine?
– Vreau să te ajut… îmi doresc să fim prieteni.
– Eu, prieten cu tine? Nici gând. Eu am pornit în căutarea curajului, nu a fricii. Pleacă de aici!
Bruno își alungă Frica și înaintă în pădure. Spre seară, ajunse la căsuțele unde trăiau doar animalele care au descoperit curajul. Aici zări lei, tigri, lupi și observă că toate aveau alături de ele câte un iepuraș. Leul, regele animalelor curajoase, îi spuse:
– Bine ai venit, Bruno!
– Bine v-am găsit! Iepurașul de lângă tine… este Frica? întrebă Bruno mirat.
– Da, este Frica mea. Noi, curajoșii, stăm seara alături de Frica noastră, care ne e cea mai bună prietenă.
– Voi, curajoșii sunteți prieteni cu Frica? Nu mai înțeleg nimic…
– Frica ne vrea doar binele, ea vrea să ne apere și să ne ajute. Acceptă-ți și iubește-ți frica, dacă dorești să fii curajos! îl sfătui leul.
– Cred că e prea târziu…eu mi-am alungat Frica. Cum să o găsesc? grăi Bruno dezamăgit.
Deodată, Bruno își aminti că atunci când era mic se speria de zgomote puternice, îi era teamă de albine, iar seara îi era frică de întuneric și de fiecare dată fugea și se ascundea în blana moale și caldă a mamei.
Acum era singur. În acel moment, Frica apăru lângă el și îi spuse:
– Eu te-am apărat și te-am ajutat să fugi repede de fiecare dată, pentru a fi în siguranță. Știi, eu te iubesc și te pot ajuta de acum înainte să lupți împotriva pericolelor.
Bruno rămase surprins și în același timp bucuros. Abia acum a înțeles cuvintele mamei sale despre acceptare și iubire a fricii.
– Îmi pare rău, îmi cer iertare, mulțumesc și te iubesc! spuse Bruno îmbrățișându-și Frica.
– Dacă atunci când erai mic ți-am dat puterea de a fugi ca să te aperi, acum îți dau puterea curajului de a înfrunta orice obstacol.
De atunci, cei doi au devenit cei mai buni prieteni și au fost nedespărțiți. Împreună, au depășit multe pericole, folosind puterea curajului.
După o vreme, Bruno s-a întors acasă curajos. Plin de recunoștință, acesta i-a mulțumit mamei sale pentru tot ceea ce-l învățase și i-a povestit aventurile prin care a trecut.

Morala: Acceptă-ți și iubește-ți frica, ea îți vrea doar binele.
.

.
Întrebări și sugestii pentru discuții:

.

Despre cine a fost vorba în poveste?
Ce l-a învățat mama ursoaică pe Bruno?
Ce își dorea ursulețul?
Ce emoție a cunoscut Bruno, în Pădurea Curajului?
Cum arăta Frica lui Bruno?
Ce dorea Frica de la Bruno?
Ce s-a întâmplat în Pădurea Curajului, după ce ursulețul și-a cunoscut Frica?
Ce putere i-a dăruit Frica lui Bruno?
Îți amintești o întâmplare în care Frica ta a apărut?
Ce s-a întâmplat și cum ai reacționat atunci?
Ce putere ți-a dat frica ta în acea situație? Puterea de a fugi sau puterea curajului de a lupta împotriva pericolelor?

.