24 mai 2020 - admin
Veveriţa Riţa – Autor: prof. consilier şcolar Monica Decean, CJRAE Sibiu
Într-o poiană luminată de la marginea pădurii, îşi avea căsuţa o familie de veveriţe.Toamna începuse să coboare de după dealuri, iar copacii îşi colorau frunzele în roşu ruginiu. Toată ziua, veveriţa mamă şi veveriţa tată alergau din copac în copac, căutând mâncare pentru veveriţele lor mici: Riţa, Jojo şi Lali. Munceau de dimineaţă până seara să-şi umple cămăruţele cu provizii pentru iarnă. Într-una din seri, obosită după atâta lucru,veveriţa mamă îşi chemă de la joacă copiii, pe Riţa, Jojo şi Lali şi cu un tremor în glas le spuse şoptit:
– Dragile mele fetiţe, iarna se apropie cu paşi repezi şi noi nu am reuşit să ne strângem suficientă mâncare în cămăruţe. Ce-ar fi ca de mâine să ne ajutaţi şi voi să terminăm cu proviziile pentru iarnă şi să lăsaţi joaca pe mai târziu?
-Dar eu vreau să mă joc! le spuse veveriţa Riţa. Nu merg nicăieri cu voi!
Dis de dimineaţă, pe când încă veveriţa Riţa dormea, micile veveriţe Jojo şi Lali, alături de părinţii lor, au pornit hotărâte să colinde pădurea după alune. Cântau, glumeau şi se luau la întrecere cine adună mai multe bunătăţi.Veveriţa Riţa rămasă acasă, s-a jucat toată ziua, fără să se gândească la rugămintea mamei.
Într-un târziu, întreaga familie ajunse acasă cu sacii plini de alune. Era veselie mare în casă, Jojo şi Lali povesteau cum s-au întâlnit cu Rilă Urechilă, cum Moş Martin cu ursuleţii săi culegeau mure, iar ariciul avea coşul plin de ciupercuţe, ce distractiv a fost. Veveriţa Riţa îşi privea tăcută surorile vesele, simţindu-se dată la o parte. Nici mama nu i-a mai spus povestea înainte de culcare şi nici tata n-a mai sărutat-o pe frunte înainte de a se culca.
- De ce se comportă aşa cu mine, cu ce i-am supărat? se întreba veveriţa Riţa.
Dimineaţa, când veveriţa Riţa se trezise, era singură în căsuţa lor. Tristă, începu să plângă pentru că nu i-a spus nimeni unde pleacă.
-Ce să fac, unde sunt surioarele şi părinţii mei? De ce nu m-au trezit şi pe mine?
-Nu mai plânge, micuţă veveriţă, îi strigă de pe o creangă un piţigoi jucăuş. Eu sunt Mişu. Te voi ajuta eu!
-Dar cum mă poţi ajuta tu, piţigoiule Mişu?
-Foarte bine. Te-am văzut toată ziua jucându-te, în timp ce părinţii şi surorile tale lucrau de zor. Dacă vrei, vino cu mine, te ajut să culegi şi tu alune şi să le faci astfel o surpriză părinţilor tăi.
Zis şi făcut. Cu săculeţul la gât, veveriţa Riţa sărea din ram în ram adunând alune, iar piţigoiul Mişu ciripea şi-şi încuraja prietena. Nefiind obişnuită cu munca, o dureau tare lăbuţele, dar nu s-a descurajat, deoarece dorea să se simtă din nou iubită de părinţii şi surioarele ei. Spre seară, obosită, ajunse şi ea acasă cu săculeţul plin de alune. În prag era mama îngrijorată pentru că nu ştia unde a dispărut.Văzând-o cu săculeţul plin, i-a spus cu ochii în lacrimi:
-Bravo, fetiţa mea dragă! Am ştiut că-ţi vei da seama ce important este ajutorul tău pentru noi. Pe lângă joacă, trebuie să şi munceşti! Piţigoiul jucăuş te-a ajutat, este un adevărat prieten. Să înţelegi acest lucru. Noi toţi te-am iubit, te iubim şi te vom iubi mereu la fel.
Bucuroasă, veveriţa Riţa o zbughi afară la prietenul ei, piţigoiul Mişu şi îi spuse:
– Uraaa, am reuşit!!! Îţi mulţumesc mult, dragul meu prieten!!!Fără tine nu mi-aş fi dat seama ce am de făcut ca să-mi repar greşeala. Vreau să fim prieteni pentru totdeauna.
Piţigoiul bucuros, îi accepta prietenia şi astfel au devenit nedespărţiţi.
Din acea zi, veveriţa Riţa împreună cu surioarele, îşi ajuta mereu părinţii de câte ori era nevoie. Şi astfel, veselia a revenit în familia lor, iar piţigoiul Mişu era alături de ei mereu.
Sugestii pentru discuții:
-Ți-a plăcut povestea ? Ce ți-a plăcut cel mai mult?
-Crezi că a făcut bine veveriţa Riţa neascultând rugămintea mamei de a o ajuta împreună cu surioarele ei ? De ce?
-Cu cine s-a împrietenit veveriţa Riţa ? Cum a ajutat-o piţigoiul Mişu?
-Ce crezi că a învățat veveriţa Riţa din această întâmplare?
-Ce ai învățat tu din această poveste?