22 aprilie 2020 - admin
Tot ce e mai frumos la o pădure – Autor: Ana Maria Vintilă, clasa a V-a B, Școala Gimnazială nr. 8 Sibiu
Era o zi de vară. Soarele strălucea cu o lumină puternică, florile se înmulțeau peste tot pe câmpie, iar copiii se jucau cu energie prin poiană. Eu stăteam liniștită pe o bancă și priveam copiii cum se distrau, zici că fusesem încredințată să îi supraveghez…îmi făcea plăcere.
Deodată, un plânset de copil mă neliniști. Am așteptat să văd dacă vreun adult venea la el, dar niciunul nu-l băga în seamă, așa că m-am dus la el și l-am întrebat:
– Ce s-a întâmplat, micuțule?
-Mingea mea a intrat în pădure și nimeni nu vrea să mi-o aducă!
În acel moment, mi-am ridicat privirea și am văzut pădurea. Era întunecoasă, iar copacii aveau mesajul „Nu pășiți!”, dar am luat aer în piept și am intrat în pădure. Era răcoare și simțeam că merg în cerc, până când am dat de o căprioară.
-Ce te aduce pe aici, nobilă făptură? mă întrebă aceasta.
Șocată, dar, în același timp, fascinată, i-am răspuns:
-Am pornit în căutarea unei mingi, ajunse aici accidental. Ai vrea să mă însoțești?
-Cu mare plăcere! spuse aceasta.
Am continuat drumul împreună. Deodată am ajuns la o răscruce.
-Pe unde să mergem? am întrebat.
-Să încercăm la dreapta!
Drumul devenea din ce în ce mai luminos. Parcă era din smarald. Aerul era mai curat și mă făcea să îmi imaginez un întreg câmp de lavandă.
-Stați pe loc! se auzi o voce groasă. Din tufiș ieși un spiriduș cu o carte mare. DACĂ DRUMUL VREI SĂ-L TRECI, O GHICITOARE ÎMPLINEȘTI!
-Spune-o, te rog! am răspuns eu confuză.
-„N-are culoare, nici miros, dar la toate e de folos”.
-Hmmmm….. Nu are culoare… dar nici miros… dar e de folos. E cumva…. AERUL?
-Corect…. spuse cu tristețe spiridușul.
-Ce s-a întâmplat? am întrebat nedumerită.
-Toți îmi rezolvă ghicitorile și mă lasă singur aici….
-Ți-ar plăcea să ne însoțești? l-a întrebat blânda căprioară.
-Mi-ar face mare plăcere!
Și ne-am continuat drumul…Brusc am zărit un peisaj de neînchipuit. Era o câmpie cu aer curat, munți cu zăpadă pe vârf și o cascadă ce sclipea. Acolo am găsit mingea băiețelului. După ce o luasem, îmi păru rău că trebuia să plec din pădure, însă mi-am îmbrățișat noii prieteni și m-am întors spre băiat.
Când am ieșit din pădure, acesta mă aștepta foarte nerăbdător.
-Ți-am recuperat mingea, micuțule!
-Vaaai! Îți mulțumesc! Ai găsit-o greu? Ai cam stat acolo și m-am cam îngrijorat.
-A fost foarte interesant tot ce am trăit în pădure în acest timp și pot și eu să îți mulțumesc că mi-ai dat această ocazie pierzându-ți mingea. Așa că pot spune că suntem chit. Și cum spun eu mereu: „O aventură pe cinste nu e ușor de găsit.”