7 aprilie 2020 - admin
Insula pierdută – Autor: Titus Răzvan Bâja, clasa a VI-a B, Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr” Sibiu
Este seară. Afară plouă ca-n poveşti. Matei, obosit, se aşază în pat cu bucurie. El adormi repede, deoarece mâine urmează să participe la concursul de limba română. Dintr-un nimic se deschide o uşă gigantică. Dincolo de ea se putea vedea casa prietenilor săi, Gelu şi Victor. El ieşi în pragul uşii şi văzu pe jos un ziar. Deodată, în timp ce citea, văzu un articol care se numea ,,INSULA PIERDUTĂ!,, El citi cu mare atenţie, suna cam aşa:
,,INSULA PIERDUTĂ
Acum două zile, în apropiere de coasta Franţei, s-a zărit în largul oceanului un petic de pământ. Cercetătorii au spus că trebuie să afle imediat ce se întâmplă. Ei au plecat, dar nu s-au mai întors.
Misiunea ta este să-i salvezi şi să vezi ce se întâmplă pe insulă !
Pentru Matei’’
Matei, înspăimântat, se uită un pic mai jos şi zări numele său răzuit. El fugi la prietenii săi, Gelu şi Victor. Bătu la uşă cu multă spaimă. Gelu deschise uşa şi Matei exclamă:
– Uitaţi-vă, numele meu este în ziar !
– De ce?
– Nu ştiu. Sunt prea speriat să mai vorbesc !
– Ce scrie ?
– Citiţi !
Băieţii se făcură albi la faţă după ce citiră anunţul. Ei au decis împreună că trebuie să fie curajoşi şi să vadă ce se întâmplă pe insula plutitoare. După ce se îmbrăcară în haine de exploratori, Matei exclamă:
– M-am hotărât să vă iau cu mine în cea mai fantastică aventură! O să plecăm mâine seară, cu ultimul tren de marfă ce pleacă spre Franţa.
A doua zi seara, băieţii se întâlniră la gară. După ce s-au aşezat comod în tren, ei şi-au pus bagajele în nişte lăzi pentru a nu fi observate. După o lungă călătorie, băieţii au ajuns în Franţa. Era un loc fermecător şi misterios.Au ieşit din tren încrezători şi au mers în port pentru a închiria o barcă. Acolo, un om misterios îi întrebă:
– Tu eşti Matei ?
– Da, domnule !
– Atunci barca ta e acolo.
Era o barcă luxoasă cu multe lumini ataşate pe ea.
– Mulţumim, domnule !
Matei luă o gustare împreună cu prietenii săi, dar când îşi ridică privirea, văzu că omul misterios dispăruse. Băieţii, uimiţi, plecară spre barca lor. După 30 de leghe de mers pe apă, au ajuns pe insulă. Era ceaţă. O lumină se vedea palid prin ceaţa deasă. Acolo era un râu fermecat. Curioşi, băieţii s-au apropiat, iar râul a început să clocotească de mânie. Ei au luat-o la fugă, dar s-au pierdut. Se făcea noapte şi frigul îi învăluia. Deodată, Gelu se întoarse şi zări nişte case pustii şi o cetate de piatră. Într-o cameră din cetate se zărea un foc nu demult aprins. Ei au luat-o la fugă înspre cetate pentru a o inspecta. Intrară în cameră dar acolo nu era mare lucru, doar nişte unelte şi un foc aprins. Ei au decis să rămână acolo peste noapte. La miezul nopţii, un grup de oameni intră în cetate. Copiii, speriaţi, s-au ascuns în locuri diferite. Grupul ciudat de oameni intră în cameră. Erau exploratorii pierduţi! Matei ieşi cu îndrăzneală din ascunzătoare şi îi întrebă:
– Cine sunteţi voi ?
– Noi suntem exploratori. Am venit să cercetăm insula.
– Eu şi prietenii mei am venit aici pentru a vă salva.
– Cum te numeşti? întrebă exploratorul şef.
– Mă numesc Matei. Ei sunt Gelu şi Victor.
– Cum vom ieşi de aici? întrebă Matei.
– Am eu o idee, spuse Victor, poreclit GENIUL.
– Care este ideea ta, copile?
– Dacă am avea materiale, am putea construi o catapultă.
– Da ! exclamă unul dintre exploratori.
Dimineaţa, catapulta era gata de lansare. Se aşezară toţi la locurile lor şi strigară:
– Porniiim !!!
Copiii şi exploratorii au plonjat până pe malul oceanului, în siguranţă. Acolo, îi aşteptau mii de oameni. Când au ajuns la sol, nişte medalii aurii au fost puse la gâtul copiilor.
Un fulger i-a teleportat pe copii înapoi în camera neagră. Fulgerul se stinse iar copiii au rămas în beznă.
Dimineaţa, Matei s-a trezit, iar când în drum spre baie trecu pe lângă oglindă, medalia încă mai atârna eroic la gâtul său.