26 martie 2020 - admin
Curajul ghiocelului – Autor: prof. consilier școlar Valeria Ecaterina Purcia, CJRAE Sibiu
Iarna grea era pe sfârșite. Razele soarelui încălzeau ușor pământul dar încă era frig, iar semințele și bulbii florilor stăteau ghemuite și înfrigurate.
– Brrr…ce frig este! – suspină încet un bulb de lalea, ascunzându-și lujerul verde mai adânc, între foile calde. Oare când vine primăvara?
– Da…e foarte frig, completă și zambila, zgribulită. Nu am curajul să scot capul afară!
Ascultând atent la discuția surorilor sale, ghiocelul întrebă timid:
– Bine, dar dacă nu ieșim de-asupra pământului, cum vom ști dacă e timpul să răsărim?
– Lasă, răspunse și narcisa – mai e timp… Cine are curajul să riște să înghețe ? – întrebă ea, speriată.
Ghiocelul nu mai avea răbdare. Asculta atent orice sunet venea de afară. Dintr-o dată, auzicâteva glasuri firave, care ajunseră la el:
– Hei, florilor, arătați-vă frumusețea! Suntem razele soarelui trimise de Doamna Primăvară să vă trezim!
– Nici nu mă gândesc să ies – spuse laleaua. Pământul e înghețat, e greu de străpuns…mai aștept până să răsar.
– Dar vine Doamna Primăvară – strigară razele de soare. Cine o va întâmpina? – se întristară ele.
– Nici eu nu ies – spuse și zambila. Nu am destul curaj să înfrunt frigul și zăpada.
– Haideți, florilor – se rugau razele de soare – vă întindem noi o rază caldă, de ajutor!
– Nu, nu – mai stăm, au răspuns toate, în cor.
Ghiocelul se gândi puțin, apoi spuse:
– Eu vreau să răsar! Vreau să o întâmpin pe Doamna Primăvară, așa cum se cuvine.
Razele de soare țesură repede o legătură de fire albe și roșii din părul Soarelui și o aruncară spre ghiocel.
– Haide, spuseră ele – prinde-te de șnur și încercă să ieși. Noi o să te ajutăm!
Ghiocelul se forță o dată puternic, prinse șnurul aruncat de raze și scoase capul afară. Își scutură de pământ haina albă și înălță mândru capul, în soarele cald.
Atunci apăru și Primăvara. Ghiocelul își aplecă încet capul, salutând-o fericit.
– Bine ai venit! – spuse el, bucuros că reușise să îi iese în întâmpinare.
– Bine te-am găsit, ghiocelule! – spuse Primăvara veselă.
Se uită în jur, dar nu mai văzu altă floare.
– Ai fost curajos; ai învins zăpada și frigul. De azi înainte – spuse Primăvara, atingându-l cu bagheta sa magică – vei fi primul care vei vesti pe pământ venirea mea. Când vei răsări, oamenii vor ști că eu sunt aproape!
Luă legătura de fire albe și roșii, o puse în jurul Ghiocelului și, ca răsplată pentru curajul său, îl ridică la cel mai înalt rang: acela de vestitor al Primăverii!
Morala:
Întotdeauna, după furtună vine și vreme bună !
(proverb popular)