26 aprilie 2020 - admin
ARICIUL – Autor: Teleşpan Andreea, clasa a V-a, Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr” Sibiu
Era odată, într-o pădure deasă, un arici. El era foarte supărat deoarece nu avea prieteni. Deseori, în timpul jocurilor, fără să vrea, îi înțepa pe cei de lângă el, apoi fugea fără să îşi ceară scuze. Ceilalți pui din pădure începeau să se plângă, iar el pleca singur în pădure, fără să spună nimic. Nu înțelegea de ce nimeni nu vroia să se joace cu el.
Într-o zi senină de vară, micuțul arici se plimba prin pădurice. Adâncit în gânduri, nici nu observă când ajunse la un parc. Colegii săi, veverițele şi iepuraşii se jucau cu mingea sau se dădeau în leagăne. Toată lumea se distra. Însă, când ariciul îi salută, toți copiii fugiră, lăsând parcul gol. Ariciul începu să plângă în hohote şi fugi în pădure. Nu se opri decât atunci când nu mai vedea în jurul lui decât copaci înalți. Se aşeză la poalele unui stejar bătrân şi plânse cu lacrimi de crocodil.
După ceva timp, auzi o voce caldă întrebându-l:
-De ce plângi?
-Cine eşti? întrebă cu uimire puiul de arici.
-Eu sunt bufnița Buhu. Te rog răspunde-mi la întrebare!
-Plâng fiindcă nimeni nu vrea să fie prieten cu mine. Îi ințep pe toți cei care se joacă cu mine.
-Sigur că-i înțepi, doar eşti arici. După ce îi înțepi, ce faci?
-Fug, pentru că mi-e ruşine, răspunse ariciul.
-Pe lângă țepi şi picioare, tu mai ai şi o inimă mare şi un cap isteț. Ai încercat să-ți ceri scuze şi să le arăti celorlalți copii că-ți pare rău că-i înțepi ?
Ariciul se gândi o clipă şi realiză că nu se purtase prea frumos cu ceilalți copii. Hotărî să îşi ceară scuze şi, astfel, poate îl vor ierta.
– Mulțumesc mult! spuse ariciul, dar bufnița plecase.
Îşi şterse lacrimile şi ieşi dintre copaci. Parcul redevenise plin de copii. Când îl observară toți puii de animale încremeniră.
-Îmi pare rău că v-am înțepat. Sunt arici, iar țepii mei sunt greu de controlat. Nu vreau să vă fac rău. Sper că mă puteți ierta şi că ne vom mai juca împreună!
Cu acestea, se întoarse cu gândul să plece, dar o veveriță roşcată zise:
-Te iertăm. Știm că nu vrei să ne răneşti şi vrem să ne jucăm împreună! Rămâi cu noi!
De atunci, puiul de arici a învățat că pentru a fi acceptat trebuie să fie sincer şi atent la felul în care se poartă cu alte persoane.